De ce plangeti, domnisoara?

Manuscris castigator al Concursului National „Colectia de proza” 2010. „Domnisoara, am o veste proasta. Este ora opt dimineata. Incepe o noua zi.” Asa se deschide cartea despre iubire, tradare, incredere, deziluzii si speranta, adica despre viata pur si simplu, a Ilincai Balas. Eroina ei face parte din „categoria mica de oameni care privesc inceputul fiecarei zile cu o oarecare nedumerire”. Nedumerirea se naste din inocenta, dar si din naivitatea de a crede ca, privita de sus, existenta are o logica si un schepsis. Ea seamana si cu mirarea pusa de obicei in seama poetilor si filosofilor, de aici rezonanta melodica a multor secvente autoreflexive. La cei 30 de ani ai ei, Alina incearca sa raspunda pe indelete, pe nerasuflate si in mai multe variante la intrebarea din titlu. Alex Goldis are dreptate: „Pe cat de banala e relatia amoroasa dintre Andrei si Alina, doi sceptici de meserie, pe atat de plina de nuante devine ea in finele montaje introspective din De ce plangeti, domnisoara?. Finetea analizei si acuitatea detaliului psihologic, putin obisnuite la debutantii din ultimii ani, rastoarna potentiala drama telenovelistica intr-o poveste enigmatica despre deziluzie, midlife crisis si tocirea ireversibila a sentimentelor.”