Decojirea cearcanelor

Poezia Luciei Bibart este sobra, cu o taietura ferma, masculina, desi canta feminitati incaruntite. Este o contradictie fecunda intre stilistica ce se doreste expresiva si tonalitatea in bemol din poezia ei. Un realism psihologic cu substrat romantic. O poezie a introspectiei si a vizionarismului autoscopic. Puternica si fragila totodata, ca un rau navalnic strans in indiguiri nemiloase. Poezie a maturitatii bine strunite, abil instrunate. Cand femininele de azi scriu mult, fandosit sau romantios, volumul in discutie, „Decojirea cearcanelor”, aduce fermitate si maturitate. Intre Angela Marinescu si Nora Iuga scrie Lucia Bibart. - Felix NICOLAU