Defectul fundamental

Deseori, cei care solicită ajutorul unui psihoterapeut nu sunt doar în căutarea unor soluţii pentru conflictele care îi frământă, ci simt că au nevoie de un nou început pentru că undeva, în interior, există un defect care trebuie reparat, un defect care a apărut în relaţiile cu ceilalţi. În Defectul fundamental, M. Balint oferă atât o descriere a personalităţii umane în termeni relaţionali, în care această arie a defectului fundamental îşi are un loc definit de relaţiile bipersonale primare, cât şi o ilustrare a modalităţii de a repara acest defect fundamental şi de a oferi pacientului şansa unui nou început. Pentru autor, defectul fundamental reflectă consecinţele actuale ale unor experienţe traumatice timpurii în relaţia bipersonală care pot fi retrăite şi vindecate pe cale analitică, chiar dacă vindecarea lasă o cicatrice. În abordarea sa, Balint recunoaşte importanţa aportului ambilor participanţi pentru rezultatul tratamentului şi atrage atenţia asupra contribuţiei terapeutului la desfăşurarea procesului terapeutic. Pentru a crea atmosfera necesară desfăşurării acestui proces, este necesar ca terapeutul să fie flexibil emoţional şi să-i permită pacientului să regreseze la nivelul defectului fundamental pentru a reveni, apoi, capabil să aibă o relaţie de obiect diferită, mai matură, cu cei din jur. Michael Balint (1896-1970), studentul şi analizandul lui Sandor Ferenczi, este un psihanalist a cărui originalitate s-a exprimat atât în activitatea sa clinică, cât şi în lucrările sale. Implicarea în dezvoltarea teoriei şi tehnicii psihanalitice a fost dublată de preocuparea pentru stimularea înţelegerii psihodinamice de către alte grupuri profesionale, în special de către medici. A înfiinţat grupurile Balint, destinate ajutării medicilor în stabilirea unei bune relaţii terapeutice şi evaluarea progreselor pacienţilor lor. Printre lucrările cele mai cunoscute se numără Medicul, pacientul său şi boala, în curs de apariţie la Editura Trei. Cuprins:Cum să citim Defectul fundamental. O introducere la ideile semnificative ale lui Michael Balint cu privire la procesul tratamentului psihanalitic Prefaţă la ediţia din 1979 Prefaţă Partea I. Cele trei zone ale aparatului psihic Capitolul 1. Procesele terapeutice şi localizarea lor Capitolul 2. Interpretare şi perlaborare Capitolul 3. Cele două niveluri ale travaliului analitic Capitolul 4. Aria defectului fundamental Capitolul 5. Aria creaţiei Capitolul 6. Rezumat Partea a II-a. Narcisism primar şi iubire primară Capitolul 7. Cele trei teorii ale lui Freud Capitolul 8. Contradicţii inerente Capitolul 9. Fenomene clinice referitoare la narcisism Capitolul 10. Schizofrenie, adicţie şi alte stări narcisice Capitolul 11. Stări prenatale şi postnatale timpurii Capitolul 12. Iubirea primară Capitolul 13. Iubirea adultă Partea a III-a. Abisul şi răspunsurile analistului Capitolul 14. Regresia şi copilul din pacient Capitolul 15. Problema limbajului în educaţie şi în cura psihanalitică Capitolul 16. Tehnica clasică şi limitările sale Capitolul 17. Riscuri inerente ale interpretării sistematice Capitolul 18. Riscuri inerente ale gestionării regresiei Partea a IV-a. Forme benigne şi forme maligne de regresie Capitolul 19. Freud şi noţiunea de regresie Capitolul 20. Simptomatologie şi diagnostic Capitolul 21. Gratificări şi relaţii de obiect Capitolul 22. Diferite forme de regresie terapeutică Capitolul 23. Dezacordul între Freud şi Ferenczi şi repercusiunile sale Partea a V-a. Pacientul în regresie şi analistul său Capitolul 24. Regresie terapeutică, iubire primară şi defectul fundamental Capitolul 25. Analistul discret Capitolul 26. Depăşirea abisului Bibliografie Index