Despre ivirea si disparitia peisajului

Plimbare spre Ronneburg Peisajul se întinde la picioarele mele, O femeie frumoasă În ani maturi. Colinele blând Rotunjite, cerul Albastru, un ochi al încrederii În această dimineață timpurie, o călăreaţă Sparge galopul pe un armăsar arab Din pădure. Părul ei, un câmp de spice, Prin care s-a prins Vântul, soarele, dorul fluturător După taina Pajiştii liniştite. O urmăreşte Umbra ei. Şi obiectivul Aparatului foto. Amintirile sunt Imagini care revin, Semne, efemere ca urmele Vieţii în iarba udă, Peste tot lacrimi, timpul Nu se mişcă - E atât de straniu de liniştit, Încât aproape că vrei să te rogi. (2021)

Traducere din limba germană de Lorand Petho.