Destine literare. Portrete si medalioane

O carte „la confiniile didacticii cu știința literaturii” Remarcabil profesor de liceu, cu o solidă pregătire pedagogică, Liviu Chiscop, are o activitate publicistică și literară de aproape o jumătate de secol. Ne-am învecinat, uneori, semnăturile în paginile unor publicații școlare, îndeosebi în „Limba și literatura română” și am avut bucuria să colaborăm la alcătuirea unui manual de Literatură pentru copii, Editura Grigore Tabacaru, Bacău, 2000, a cărui utilitate a fost subliniată în recenziile ce i-au fost consacrate. în deceniile care au urmat, activitatea sa didactică și literară a înregistrat succese prin publicarea unor cărți, pe care reviste pedagogice și literare le-au comentat elogios prin condeiul unor filologi universitari și critici literari de recunoscută competență. Cartea de față este, așa cum și-o definește autorul, la „confiniile didacticii cu știința literaturii”. Pentru unii, care nu au tangență cu școala și catedra de limba și literatura română, cuvântul didactic poate părea unul de minimalizare a importanței. Nu este însă așa, pentru că mari critici din perioada interbelică, profesori de liceu, au fost și autori de ediții școlare și manuale didactice; înțeleg prin expunere didactică un discurs critic sistematic, logic și limpede. O pagină de critică sau istorie literară din „clasicii” acestor discipline ale științei literaturii dovedesc convingător aceste caracteristici. Capitolul consacrat capodoperelor poeziei populare românești: Miorița și Meșterul Manole, intitulat Destine tragice în mitologia românească este exemplar din acest punct de vedere; la acesta s-ar mai putea adăuga, având aceleași caracteristici Cronologia unui destin (Eminescu) și Tabelul cronologic ce însoțește prezentarea lui Radu Gyr.