Determinarea debitelor maxime pe baza metodologiei GIS in vederea evaluarii riscului de viituri

Lucrarea, bine argumentata din punct de vedere stiintific, uzand de fundamentele conceptuale ce guverneaza activitatea de explorare si managementul resurselor teritoriale, isi propune sa  identifice metode eficiente de determinare a debitelor maxime pe baza metodologiei GIS in vederea evaluarii riscului de viituri in bazinele mici din arealul montan mijlociu al Depresiunii Brasovului, asigurand astfel fundamentul stiintific unor prognoze ale scurgerii maxime din aceste bazine hidrografice, cu efecte uneori nedorite asupra comunitatilor omenesti. Utilizeaza metode geografice moderne (GIS), in scopul evidentierii elementelor-cheie, prin care pune in valoare rolul factorilor geografici din aceasta regiune montana (tectonica, litologia, hidrogeologia, morfologia, clima, biogeografia) in definirea scurgerii maxime pentru bazinele mici, alocand un spatiu generos analizei cartografice asistate de GIS. Cercetarea intreprinsa este menita sa ofere o perspectiva asupra utilizarii si limitarilor metodelor in estimarea scurgerii in bazinele forestiere mici, dar care pot fi utile in managementul resurselor de apa din regiune.  Prof. univ. dr. Ioan-Aurel IRIMUS