Din prietenia unui munte

Pascal Bruckner explorează de ce îi atrag munții pe oameni. El urmărește trecerea de la teamă la liniștea găsită acolo, începând din vremea lui Rousseau. Eseul îmbină amintirile cu reflecții despre viață și natură. Se adresează cititorilor atrași de munți și de sensul ascensiunii.

Cartea începe cu amintiri legate de simțuri. Bruckner a crescut printre zăpezi și brazi, în Austria și Elveția. Pentru el, fiecare ascensiune apropie tinerețea de anii de mai târziu. Privește și legăturile dintre oamenii care împart o coardă sau un traseu.

De la aceste scene, trece la întrebări despre efort și rost. De ce să urci, când fiecare ascensiune se încheie cu o coborâre? Cum se transformă durerea în bucurie? El leagă această aparentă lipsă de rost de enigmele vieții înseși. Se întreabă cum pune ascensiunea la încercare frica, panica, vârsta și timpul. Explorează și căutarea Absolutului prin ascensiune. Mai poate avea eroismul un sens într-o epocă ce se îndoiește de el?

Bruckner se sprijină pe cărți, pe filosofie și pe alpinismul practicat de-a lungul vieții. Explorează uimirea și spaima pe care le pot trezi munții. Dar dragostea pentru ei aduce și grija pentru soarta lor. Degradarea ecosistemelor amenință atât frumusețea lor, cât și o formă de aventură.

Născut la Paris în 1948, Bruckner scrie romane și eseuri. Doru Mares a tradus această ediție din franceză.