Discursurile din Suedia

Albert Camus se întreabă, în două discursuri, ce datorii au artiștii față de societate. El atacă realismul socialist, o concepție despre artă. Respinge și încercările de a pune cultura în slujba unei ideologii. Se întreabă cum pot contemporanii săi lupta împotriva urii și tiraniei. Cum pot apăra demnitatea fiecărui om? Caută pacea, dar nu cu prețul capitulării. Își dorește legături mai strânse între muncă și cultură.

Cartea cuprinde discursul rostit la Stockholm după ceremonia de decernare a Premiului Nobel. Include și conferința susținută în decembrie 1957 la Universitatea din Uppsala. Ambele texte cercetează locul artei în viața publică.

Această ediție reunește pentru prima dată cele două texte în limba română. Marina Vazaca le-a tradus din franceză și le-a adăugat note. Carl Gustav Bjurström a scris textul de încheiere, sau postfața. Ideile politice din discursuri au împiedicat apariția unei traduceri românești înainte de 1989. Bibliotecile publice din România restricționau accesul la ediția franceză. Cititorii aveau nevoie de o aprobare oficială pentru a o citi.

Camus a fost un autor francez, născut în Algeria. A scris romane și piese de teatru și s-a ocupat de filosofie. A trăit între 1913 și 1960. A absolvit Universitatea din Alger. A lucrat ca jurnalist la Alger républicain. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, s-a alăturat Rezistenței franceze. A fost și redactor la Combat, un ziar clandestin. După război, a scris pentru presa franceză. A devenit o voce puternică a stângii care susținea democrația. A primit Premiul Nobel pentru Literatură în 1957, la 44 de ani.