Distributia luminii artificiale

Distributia luminii artificiale„Eclatanta, eclectica si subversiva, Laura Francisca Pavel isi probeaza, si in acest al patrulea volum, aceeasi vocatie curatoriala, insa cu o mai pregnanta componenta nostalgic-reflexiva. Energia ludic-exploziva din primele trei volume este contrabalansata de precizia care dezamorseaza zonele confesivului inflationist. Textele poetice ale Laurei sunt generate de o dinamica tranzactionala inepuizabila intre natural si surogat, intre euforie si butaforie, intre afect si efect, intre reprezentare si reprezentatie, pe falia produsa de parodierea propriei identitati, in permanenta reconfigurare, dictata de relatia ambigua subiect-obiect. Distributia luminii artificiale propune o formula poetica cerebrala, contraintuitiva, contrafactuala, cu tehnici de compozitie preluate din artele vizuale (bricolaj, colaj, performance, happening, design, istoria artei), pe principiul aproprierii care intretine si rafineaza constructul multistratificat al egofictiunii. Light designul anuntat in titlu surprinde tocmai practica de ajustare si de reglare continua a dinamicii textuale, in functie de recuzita, estetica si reperele literare vintage asumate de dark academia, unica in poezia contemporana.”Teodora Coman„Laura Francisca Pavel revine in poezia romaneasca printr-o perseverenta aproape obsesiva a privirii asupra cotidianului (deghizat in lumea teatrului si a scenariilor victoriene), o privire care decanteaza, strat dupa strat, materia existentei pana cand aceasta incepe sa vibreze formal. Distributia luminii artificiale este un volum al penumbrelor calculate si al eclerajelor, unde o atmosfera dark, mai curand viscerala decat academica, se impleteste cu jocuri de suprafete fictionale, cu rataciri labirintice de filiatie lynchiana, cu manechinele impersonal-exponate ale lui de Chirico, corpuri alcatuite din „sarme, lampi, pistoane, diode”, si cu o complicitate strofica, armonica, ce trimite la geometria severa si seducatoare a lui Ion Barbu. Sub „pojghita suspecta de credibilitate” a realitatii, aceasta lume poetica se pulverizeaza si se recompune, lasand in urma o poezie luxurianta, nelinistitoare, in care forma ramane ultimul bastion al autenticitatii.”Emanuel Lupascu