Doctrine Pedagogice

Importanta cartilor istorice este de cele mai multe ori sustinuta cu argumente de natura morala. Cu o impresionanta incarcatura afectiva, mai mult sau mai putin excesiva. Pedagogia nu face exceptie. Asemanator altor stiinte socioumane, interventiile sale subiective fiind uneori si mai pronuntate sub impulsul unor mode sau ideologii trecatoare. (…) Studiul istoriei pedagogiei poate fi privit insa si dintr-o alta perspectiva, complementara cu cea etica. Este perspectiva de natura epistemologica recomandata de Jean Piaget, indeosebi stiintelor socioumane. Istoria trebuie considerata, in primul rand, o cale de cunoastere. O cale initiala, prin parcurgerea careia o stiinta poate patrunde in zona profunda a dimensiunii sale axiomatice, evidentiind continuitatile si discontinuitatile pentru fixarea conceptelor de baza si promovarea lor sociala, la nivel paradigmatic. (…) Prima carte pe care o vom publica in noua Colectie raspunde provocarilor de ordin epistemic, dar si moral, pe care le-am prezentat. O face chiar prin titlul propus – Doctrine pedagogice si prin misiunea asumata – „surprinderea intr-o forma sintetica a principalelor dimensiuni conceptuale si tematice prezente in scrierile unor autori reprezentativi”. Autorul, Ion Albulescu lector univ. dr. la Facultatea de Psihologie si Stiinte ale Educatiei din cadrul Universitatii Babes-Bolyai din Cluj-Napoca, are in vedere „acele doctrine care au lasat urme durabile in constiinta oamenilor”, evidentiind „fundamentele lor social-istorice si cultural-filosofice”. Prof. univ. dr. SORIN CRISTEA, Coordonatorul Colectiei Istoria gandirii pedagogice