Drumul ascuns

Drumul ascuns„Premeditat sau nu, Hortensia Papadat-Bengescu practica […] portretul-psihanalitic minutios, caci ce altceva e urmarirea drumului ascuns decat o aplicatie a teoriei rafuielii? Cand individul, supraveghindu-si tendintele (refuzand sa dea curs instinctelor), pastreaza aparenta eticii, refularea devine o realitate. Pe scurt, Freud afirma ca refularea, departe de a fi un fenomen morbid, constituie o modalitate de conduita, un mecanism cotidian, vizibil la tot felul de indivizi. Autoarea Hallipilor are slabiciune pentru depistarea mobilurilor secrete, confruntand cu pasiune relatiile dintre viata externa si impulsurile din zone profunde. Disectia intima duce la descoperirea unor orizonturi sufletesti revelatoare, protagonistii, diferentiati puternic, fiind nu o data cazuri-limita. Alte figuri raman in umbra pentru efecte de perspectiva si contrast. Cu privirea lui oculta de cerebral steril, Walter e un tip de posesiune; omul care «acceptase pe Salema, care se slujise de Lenora si acum o pastra pe Aimee» reprezenta o vocatie de parvenit. Intocmai ca Walter, Coca-Aimee isi urmeaza drumul ascuns, mobilizandu-si resursele pentru a intra in posesia palatului-muzeu. […] Pana aici frapeaza la double vie, refularea presupunand mascarea intentiilor. […] Psihologia rezulta cand din fapte, cand din examenul resorturilor intime.” (Constantin CIOPRAGA)