Drumurile setei

Cédric Gras urmărește cursul fluviului Amu Darya pornind de la Marea Aral, ale cărei ape se retrag. Merge în amonte pentru a-i găsi izvoarele. Fluviul se numea odinioară Oxos. El alimenta orașele de pe Drumurile Mătăsii. Marea Aral a început să se micșoreze în anii 1960. Fusese al patrulea lac ca mărime din lume. Suprafața sa era de două ori cât cea a Belgiei. Proiectele sovietice de irigații au transformat 90 la sută din ea în deșert.

Această carte de călătorie leagă ținuturile Asiei Centrale de lupta pentru apă. Gras pornește de lângă bărcile de pescuit ruginite, rămase pe uscat. Traversează state care au făcut cândva parte din Uniunea Sovietică. Întâlnește braconieri kazahi care pescuiesc și femei uzbece care culeg bumbac. Străbate orașe în ruină și vizitează Așgabat. Acolo, toate mașinile sunt albe. Reușește și să ajungă în vârful barajului Nurek, într-o vizită ținută aproape secretă.

Pe traseul său, statele dirijează apa prin canale spre propriile oaze. Gras își încheie călătoria urcând pe imensul ghețar Fedchenko. Acesta se află în Pamir. Gheața lui păstrează rezerve de apă pentru o regiune care suferă de lipsa ei. Această apă ar putea provoca conflicte în regiune. Cartea se adresează iubitorilor literaturii de călătorie interesați de apă și de politica din jurul ei. Giuliano Sfichi a tradus această ediție din franceză.