Dumnezeu nu Se da batut

Dumnezeu joaca multe jocuri. Diavolul este repetitiv. Se repeta. Dumnezeu este felurit. Este Dumnezeul neasteptarilor. „Dumnezeu Se ascunde mult; atat de mult incat socotim ca nu exista”12, ne spune din nou Batranul Porfirie. Iar acolo unde tace si Se ascunde, Se arata „ca o adiere subtire” sau Isi face intensa prezenta, intr-un fel minunat, acolo unde nu-L asteapta nimeni. Dar Isaia indrazneste si zice: Celor ce nu Ma cautau M-am aratat, celor ce de Mine nu-ntrebau M-am fost aflat. Oricat ne-am indeparta de El, oricat ne-am indoi de El, oricat ne-am lepada de El, oricat L-am prigoni, El tot timpul ne asteapta la o raspantie, ne urmareste cu mainile intinse: Toata ziua Mi-am intins mainile spre un popor nesupus si cartitor (Romani 10, 20-21). Ar fi nevoie de mii de volume in care sa poata fi scrise „jocurile” lui Dumnezeu, vanatoarea iubirii Sale pentru fiecare om, fara exceptie. Cum lucreaza Dumnezeu si ce ocazii ii da fiecarui om. Deci, pana la urma, Dumnezeu nu e deloc o chestiune simpla. E un „potrivnic” crunt. Iertati-ma! Dar Dumnezeu nu Se da batut! Nu te joci cu El. Te lupti cu El o viata intreaga. Si ce astepti? Sa birui?