Economicitatea. Peisajul epistemic - Marin Dinu

Ceea ce a ajuns sa fie numita drept stiinta economica reprezinta un complex de perceptii teoretice ale unor experiente particulare de calatorie in peisajul economicitatii, consemnari de jurnal al expeditiilor cu rol tranzactional, descrieri ale explorarilor in textura societala a indraznelii oamenilor de a face un univers paralel cu cel care asigura natural baza vietii.  Economia, ca si societatea in care este incastrata, merge in directia reconfigurarii tesaturii conditiei umane pe principiul unitatii, redevenita prag al functionarii armonice a diversitatii complexe, aproximarea pe care o face deja in aceasta privinta fiind a evolutiei de tip postnational. Pragurile anterioare, marcate ca experiente ale internationalului, transnationalului si supranationalului si-au epuizat energia ca urmare a impregnarii lor cu mentalitatea imperialismului si colonialismului in care a esuat globalizarea de sfarsit de secol XIX si inceput de secol XX. Testul integrarii totale declansat in Europa, in ciuda lentorii si a crisparilor din ideologia leadership-ului national, da o masura concreta a atingerii pragului functional al idealului unei lumi constiente si responsabile de umanitatea sa. Economicitatea ca interactiune intre indivizii cu spirit antreprenorial, unde are continut concurenta, este posibila in sens cooperativ larg, toti membrii societatii fiind intr-un fel direct sau indirect implicati in finalitatea procesului. In esenta, incluziunea cooperarii reprezinta suportul excluziunii esecului in economicitate. Ceea ce este valabil in micro pentru economicitate, nu este valabil in macro. Intregul societal, in care economicitatea este deplina, evolueaza implacabil prin cooperare, necesara confruntare a performantelor fiind o formula impusa de specificul rationalizarii interactiunii in termeni de piata.