Elogiind memoria unor membri ai Academiei Romane - Preafericitul Parinte Patriarh DANIEL

Memoria unei institutii nu se pastreaza numai in documente, in carti si in monumente, ci si in constiinta pe care o are despre oamenii care au contribuit, prin lucrarea lor, la cultura si spiritualitatea unui popor. A-i pomeni pe cei care au trecut prin istorie si au lasat in urma lor opere, idei si valori inseamna mai mult decat a recupera un trecut. Inseamna a exprima recunostinta si, in acelasi timp, a ne asuma responsabilitatea de a transmite mai departe ceea ce am primit de la inaintasi. In acest sens, memoria este una dintre formele prin care o comunitate isi afirma identitatea. A pastra vie memoria marilor personalitati inseamna a pastra vie legatura dintre generatii si constiinta unei continuitati culturale. Iar institutiile care au contribuit in mod fundamental la formarea si pastrarea acestei memorii dobandesc, prin insasi lucrarea lor, o responsabilitate care depaseste timpul unei singure generatii. Intre aceste institutii, Academia Romana ocupa un loc cu totul aparte. De la intemeierea sa si de-a lungul unei istorii care a insotit devenirea Romaniei moderne, Academia Romana a reprezentat unul dintre principalele repere ale vietii stiintifice si culturale romanesti. Prin membrii sai si prin operele lor, aceasta institutie a contribuit la afirmarea valorilor stiintei si culturii romane si la integrarea lor in circuitul mai larg, european si universal. Preafericitul Parinte Patriarh DANIEL