Energia spirituală

• Autor distins cu Premiul Nobel pentru literatura in 1927

Energia spirituala, volum tiparit initial in 1919, aduna sapte dintre cele mai importante eseuri ale lui Henri Bergson (1859-1941), membru al Academiei Franceze (din 1914), premiat Nobel pentru Literatura (in 1927, ca "o recunoastere a ideilor lui bogate si incitante si a stralucitei maiestrii cu care au fost infatisate"). Psihologic (in Visul sau in Constiinta si viata), filosofic (in Sufletul si corpul sau in Creierul si gandirea: o iluzie filosofica), rationamentul lui Bergson este cuceritor prin coerenta si plasticitate. "Energia" este atestata aici numai prin actiuni care trec dincolo de varii bariere, nu cele ale unui dualism abstract, ci unele care opun o rezistenta concreta, aceea a moralei sau a religiei. Astfel, in fiecare dintre aceste texte, deja clasicizate, gasim atat unitatea cat si diversitatea unei opere care a reprezentat o cotitura in gandirea contemporana.

Daca am urma diagnosticul oferit de Leo Freuler conform caruia, filosofic, secolul al XIX-lea - mai ales dupa 1850 - este marcat, in general, de tensiunea dintre filosofie si stiinta, am putea adauga ca secolul XX - mai ales dupa Primul Razboi Mondial - este marcat de tensiunea dintre filosofie si istorie. In perioada de dupa razboi, "celalalt" si "dincolo" din filosofie erau elementele istorice esentiale care au schimbat intregul peisaj intelectual european. Mai mult chiar: inlocuirea stiintei cu istoria a fost, in majoritatea cazurilor, angajata de o pozitie foarte critica fata de stiinta. Marea promisiune de emancipare venita prin rationalitatea stiintifica si progresul tehnic a provocat o reactie critica de mare amploare, care a ajuns sa contamineze si critica fata de ideea de progres in sine. Energia spirituala, subsumand texte din prima perioada bergsoniana, este, astfel, o carte de trecere; contine o relatie speciala cu stiinta, dar, cu toate acestea, anunta necesitatea de a include istoria si cultura in centrul gandirii stiintifice-filosofice. Cu alte cuvinte, Bergson ne da posibilitatea de a gandi dimensiunea practicii (cultura, istorie, moralitate, societate, antropologie), pornind de la un referential bazat pe investigatiile asupra naturii. - Lucian Pricop