Eugen Lovinescu. Scepticul mantuit 1

Ezitarea mea are si o alta motivatie. Am scris aceasta carte cu aproape 30 de ani in urma intr‑un moment de „dezghet” politic si cultural. Incepuse epoca recuperarilor sau, cum se zicea atunci, a valorificarii mostenirii noastre literare. Dintre toate cartile pe care le‑am scris, E. Lovinescu, scepticul mantuit este cartea cu cea mai lunga gestatie. A durat, pana la aparitie, sase ani. Este cartea care mi‑a format intr‑un anumit sens stilul critic, mi‑a dat un model etic in critica literara si, daca termenul nu este prea pretentios, mi‑a hotarat destinul meu literar… Descopeream, scriind‑o, un mare spirit si un destin fara egal in critica romaneasca. Un spirit, cum am spus de atatea ori, care si‑a sacrificat cariera sociala pentru a putea face fara constrangeri de nici un fel ceea ce numim azi critica de intampinare. Frumusetea morala a lui E. Lovinescu este ca nu s‑a plans niciodata si n‑a cerut, dupa obiceiul pamantului, rasplata pentru jertfa lui patriotica. A scris timp de patruzeci de ani (1904‑1943) despre toate cartile aparute si a organizat, in acest timp, literatura romana contemporana. Cum incerc sa dovedesc si in acest volum, este adevaratul arhitect al literaturii noastre in faza ei moderna. I‑a dat mai multe concepte (sincronism, modernism), i‑a dat o directie si, in functie de aceste elemente, a selectat valorile literare propriu‑zise.