Evanghelia dupa sfantul Ioan: traducere si comentariu

Autorul celei de-a patra Evanghelii, cunoscut sub numele de sfantul Ioan, isi incheie lucrarea cu o hiperbola: pamantul intreg nu este de ajuns ca sa cuprinda cartile care ar trebui scrise pentru a aduna tot ceea ce a facut si a spus Isus (cf. In 21, 25). La aparitia acestei abundente de carti despre Isus a avut o contributie importanta si Evanghelia dupa Ioan, care apare ca o „carte” sau ca un document demn de luat in seama despre unele dintre multele „semne” infaptuite de Isus in prezenta discipolilor sai. In acest ultim secol, literatura despre cea de-a patra Evanghelie a sporit intr-un ritm impresionant: numai in ultimii douazeci de ani s-au tiparit peste sase mii de titluri, comentarii si studii despre aceasta Evanghelie. Si in contextul italian, in afara de traducerea comentariilor prestigioaselor editii biblice straine, s-au pregatit anumite studii la diferite niveluri, fie stiintifice, fie de popularizare spirituala si pastorala. De ce atunci o noua carte de comentarii la Evanghelia dupa sfantul Ioan? In primul rand, trebuie sa mentionez ca studiul sistematic al celei de-a patra Evanghelii raspunde unei necesitati personale. Dupa cercetarea primelor trei Evanghelii sinoptice si a altor scrieri ale Noului Testament, mai ales a celor pauline, simt nevoia de a ma aventura in traditia sfantului Ioan. Intalnirea cu Isus Cristos, „Cuvantul” intrupat si Fiul lui Dumnezeu unul-nascut, reprezinta o provocare si o aventura spirituala irezistibila. Mai mult, de cativa ani simt necesitatea de a extinde si verifica metoda hermeneutica in lectura textelor biblice. Metoda istorico-critica, in ciuda numeroaselor si riguroaselor sale aplicatii – critica literara si istorie –, risca sa uniformizeze lectura biblica, privand-o de dimensiunea hermeneutica deschisa confruntarii cu necesitatile vitale ale cititorului de astazi. Pe de alta parte, nici noile incercari de lectura sincronica a textului biblic in toate subdiviziunile si formele sale – lectura spirituala, narativa, sociologica si psihologica – nu il deschid automat catre un dialog productiv cu universul cultural si vital al cititorului din prezent. In urma acestor constatari s-a nascut proiectul unei lecturi a textului biblic care sa imbine necesitatile metodei istorico-critice cu cele ale hermeneuticii teologice. Textul celei de-a patra Evanghelii trebuie citit folosind aceasta metodologie generala si integrata, pentru ca se situeaza intr-un proces hermeneutic care porneste de la istoria lui Isus si merge pana la interpretarea teologica. Este vorba despre continuarea acestui traseu, integrandu-ne in lungul sir de cititori care, din secolul al doilea pana in zilele noastre, au rescris Evanghelia sfantului Ioan despre Isus. De aceea, organizarea prezentului comentariu la Evanghelia dupa sfantul Ioan se supune urmatoarelor criterii: reconstructia textului in tonalitatea sa originara si intelegerea structurii sale pe baza particularitatilor sale lexicale, stilistice, literare si tematice; analiza textului din punct de vedere exegetic, iar la final, interpretarea sa in contextul religios si cultural din zilele noastre. Insa intre analiza exegetica a textului si actualitate sta „istoria interpretarii”. Cu ajutorul unei selectii sistematice a comentariilor facute de parintii Bisericii si scriitori greci si latini, al unor comentarii medievale si moderne, catolice si reformate, am incercat sa acopar golul care s-a creat intre textul sfantului Ioan si exegeza din perioada contemporana. Istoria interpretarii Evangheliei dupa Ioan ofera o sectiune paradigmatica a impactului pe care aceasta l-a avut in diferitele situatii religioase si culturale ale istoriei crestine. In fiecare epoca, comentatorii, episcopi si teologi, calugari si predicatori, au simtit nevoia sa interpreteze textul evanghelic tinand cont de necesitatile vitale ale Bisericii sau ale crestinilor. Acest sir lung de cititori ai celei de-a patra Evanghelii m-a incurajat si sprijinit in aceasta aventura spirituala care a inceput cu primul grup de martori ai traditiei sfantului Ioan: noi am contemplat gloria Unicului nascut din Tatal, plin de har si adevar (cf. In 1, 14). Rinaldo Fabris