Evangheliile intre istorie si fictiune

Sunt oare cele patru Evanghelii cronici ale unor evenimente reale, ori scrieri inspirate, in slujba unei viziuni teologice, ale unor literati influenti? Prin acest tip de studiu al Evangheliilor bazat pe teorie literara demonstrabila, Randel Helms prezinta lucrarile evanghelistilor ca fiind Fictiunile supreme ale culturii noastre, opere de arta deliberat compuse, culminare a unei indelungate traditii literare si orale. Helms analizeaza cele mai cunoscute si mai puternice dintre aceste fictiuni: nasterea lui Iisus, tradarea lui Iuda, crucificarea, moartea si reinvierea mantuitorului. El afirma ca Evangheliile sunt auto-reflexive; ele nu povestesc atat despre Iisus, cat mai degraba despre atitudinile scriitorilor lor fata de Iisus. Helms examineaza limbajul, sursele, similaritatile si diferentele prezentate in cartile sfinte si arata ca scopul acestora este nu atat descrierea trecutului, cat mai degraba influentarea prezentului.