Fabule

Jean de La Fontaine (1621 - 1695) a fost un poet, dramaturg şi prozator francez, membru al Academiei Franceze. La Fontaine s-a impus în literatura universală prin fabulele sale, publicate în 12 cărţi, în perioada 1668-1694. Fiind inspirat de anticii Esop şi Fedru, precum şi de tradiţiile populare, şi înzestrat cu un talent deosebit, el a depăşit caracterul unilateral didactic al vechilor fabule, transformându-le în adevărate opere de artă. Prin intermediul fabulelor, La Fontaine a criticat moravurile sociale din Franţa în timpul absolutismului şi a demascat cu mult umor şi vervă viciile claselor dominante necruţându-l nici pe rege şi nici pe curtenii săi. Eroii din fabulele sale, care aparţin lumii animaliere sau regnului vegetal, personificând tipuri şi caractere, reprezintă diferite aspecte ale vieţii sociale din Franţa acelui timp. Fabulele lui La Fontaine au fost traduse în aproape toate limbile lumii şi în limbile regionale franceze, oferind un model pentru fabuliştii care l-au urmat, inclusiv pentru cei români: Ion Heliade-Radulescu, Alexandru Donici, dar mai ales pentru Grigore Alexandrescu. Cele mai multe lucrari ale sale se încadreaza în trei direcţii tradiţionale: fabule, poveşti şi lucrări diverse. Dintre acestea, despre prima se poate spune că este cunoscută pe plan universal şi că expune versatilitatea şi fecunditatea de talent a autorului... În prefaţă la volumul "Fabule alese", apărut la 31 martie 1668, La Fontaine spunea: "Folosesc animalele pentru a-i îndrepta pe oameni".