Făclia de smalţ

Teodor Baconschi scrie despre cărți, filme, artă și gândire. Se oprește asupra unor opere și oameni pe care îi prețuiește. Aceste eseuri oferă propria sa viziune asupra culturii. Caută să elogieze, nu să atace. Scrie pentru cei atrași de cărți și de credință. Eseurile se adresează și cititorilor pasionați de filosofie și artă.

Scrie despre Stendhal și Camus. Se oprește și asupra Monseniorului Ghika și a lui Nicolae Steinhardt. Printre subiecte se numără Robert Schuman și Nicolás Gómez Dávila. Își îndreaptă atenția și spre Martin Buber și Jacob Taubes. Apar, de asemenea, Olivier Clément, Federico Fellini și Horia Bernea.

Le face loc atât autorilor, cât și celor care îi studiază. Îl pune pe Epictet alături de Ioana Costa. Pe Grigorie Palama îl așază alături de episcopul Ignatie Trif. James Joyce apare alături de Mircea Mihăieş. Mircea Eliade apare alături de Wilhelm Dancă. Prețuiește munca cercetătorilor Corin Braga și Alexander Baumgarten. Se apleacă și asupra operei cercetătorului Aurelian Crăiuţu. Printre ceilalți cercetători se numără Eugen Ciurtin și Bogdan Tătaru-Cazaban.

Rezistă tentației de a desființa realizările culturii. Adrian Papahagi remarcă tonul său calm și grija pentru cuvinte. Acestea se păstrează chiar și când abordează teme grave. Papahagi găsește aici umor fără răutate. Găsește și o gândire care lasă loc îndoielii. Credința creștină a lui Baconschi stă la baza acestei deschideri. Își exprimă părerile, fără să pretindă că dă un răspuns definitiv fiecărei întrebări.