Familia Borgia

Christopher Hibbert povestește ascensiunea și declinul familiei Borgia. Membrii ei au trăit în Italia Renașterii și aveau origini spaniole. Au dobândit putere în secolele al XV-lea și al XVI-lea. Au folosit mita, căsătoria și crima pentru a acumula averi. Prin aceleași mijloace au urmărit să obțină pământuri și titluri. Această lucrare istorică vorbește despre lăcomie și cârmuire coruptă. Arată cum și-au folosit puterea în sprijinul rudelor.

Rodrigo Borgia (1431–1503) se află în centrul poveștii. Familia sa provenea din Aragon și avea multă putere. El a intrat de tânăr în viața politică a Romei. A slujit în Curie, instituția care îl ajută pe papă să conducă. Pe atunci, în fruntea ei se afla unchiul său, papa Calixt al III-lea (1378–1458). Rodrigo a slujit apoi alți patru papi. În 1492, a devenit papa Alexandru al VI-lea. În acel an, Columb a ajuns în America. Tot atunci, spaniolii au cucerit Granada de la mauri. La Florența, Lorenzo Magnificul a murit în același an.

Cartea urmărește și viețile a doi dintre cei șapte copii ai lui Rodrigo. Cesare (1475–1507) a purtat titlul de duce de Valentinois. El a devenit un model pentru Principele lui Niccolò Machiavelli. Lucrezia (1480–1519) a deținut trei ducate: Ferrara, Modena și Reggio. Acestea erau teritorii conduse de un duce sau de o ducesă. Cartea prezintă și afirmația că ea și-ar fi ucis soțul. Potrivit acesteia, Cesare ar fi ajutat-o.

Hibbert încearcă să despartă istoria familiei de legendele care o înconjoară. Își spune povestea prin istorisiri scurte, bârfe și scene de violență.