Fefeleaga și alte povestiri

lon Agirbiceanu (n. 12 septembrie 1882, Cenade, comitatul Alba de Jos — d. 28 mai 1963, Cluj) a fost un scriitor, ziarist si prozator roman, adept al semanatorismului, parlamentar, academician, canonic si protopop unit al Clujului. Studii gimnaziale la Blaj (1892 - 1900), superioare la Facultatea de Teologie din Budapesta (1900 - 1904). Din 1901 - 1902, incepe sa colaboreze cu poezii la „Tribuna" din Sibiu, „Gazeta Transilvaniei" (Brasov), „Familia" (Oradea)„, Drapelul" (Lugoj), „Cultura crestina (Blaj). In anul 1903, incepe colaborarea la revista „Samanatorul" cu Legenda in versuri. Sub-prefect la intematul de baieti din Blaj (1904 - 1905); in septembrie 1905, se inscrie la Facultatea de Litere din Budapesta, sectia de limbi clasice, romana si istorie; audiaza frecvent si activeaza la toate cursurile organizate de Societatea „Petru Maior". Spre sfarsitul anului, revista Luceafarul ii tipareste primul sau volum de schite si povestiri intitulat De la tara. Preot paroh in Bucium-Sasa, judetul Alba, (1906 - 1910), apoi in Orlat, judetul Sibiu (1910 - 1916); retras in timpul primului razboi mondial in Moldova, de unde a fost evacuat in Rusia, fiind pentru un timp preot militar in corpul voluntarilor ardeleni (1917 - 1918); Dupa 1918 a fost director al ziarului „Patria" din Cluj (1919 - 1927), apoi al ziarului „Tribuna" din Cluj (1938 - 1940). A detinut mai multe functii politice in Parlamentul Romaniei intregite (prima data in 1919, apoi in 1922 - 1926), mai tarziu a fost senator si vicepresedinte al Senatului. A fost membru in Comitetul Executiv al Partidului National Roman din Transilvania (1919). A fost preot si protopop in Cluj (din 1930), canonic al Episcopiei Greco-Catolice de Cluj-Gherla (din 1931). Pentru activitatea sa literara, ales membru corespondent (1912), apoi activ (1925) al Astrei, secretar general al sectiilor literare-stiintifice ale Astrei (1925 - 1940), cu un rol insemnat in Adunarile generale anuale ale acesteia, fiind un timp redactor al revistei „Transilvania". A fost ales membru corespondent al Academiei Romane in 1919, apoi membru titular al aceleiasi Academii in 1955 la Sectia de stiinte istorice, stiinta limbii, literatura si arta. A fost membru in Comitetul de conducere al Societatii Scriitorilor, pana la moarte a fost si presedinte al Sindicatului presei romane din Ardeal si Banat (incepand cu 1921). A primit premiul national pentru proza in 1927, Ordinul Muncii, pentru merite deosebite „in domeniul creatiei literare", in 1954, Ordinul Steaua Republicii clasa I in 1962, a fost sarbatorit oficial cu ocazia a 80 ani de viata. La 28 mai 1963 se stinge din viata la Clinica Medicala din Cluj, in urma unui infarct miocardic. Necrologul semnat de Academie si de Uniunea Scriitorilor evidentiaza bogata si indelungata sa activitate - peste sase decenii - pe taram literar. La mitingul de doliu, tinut la Cluj, la 31 mai, ii omagiaza personalitatea Iorgu lordan, Zaharia Stancu, Mihai Beniuc, Mircea Zaciu. A fost imonnantat in cimitirul Hajongard din Cluj. Mormantul sau a fost declarat monument istoric in anul 2012.