Femei bolnave din iubire

Cartea de fata se adreseaza tuturor femeilor care sufera din cauza unei iubiri bolnavicioase. Femei prizoniere in relatii imposibile si care le distrug. Femei care plang din cauza unui amor pierdut sau lipsit de viitor. Femei fidele unor parteneri nehotarati sau abuzivi. Femei extraordinare care se transforma in fetite neajutorate daca iubitul nu le mai suna. Femei care fac fata provocarilor vietii, fara sa reuseasca totusi sa se protejeze de barbatii ce le fac sa sufere. Femei care se despart si se impaca de nenumarate ori cu barbati care nu le pretuiesc. Femei supuse, doar ca sa evite conflictele. Femei care renunta la tot ceea ce le defineste doar ca sa fie pe placul unor parteneri care nu le merita. Femei dispuse sa astepte la nesfarsit… Intr-un limbaj simplu si direct, Mariela Michelena, psihanalist cu o relevanta experienta pe acest subiect, se adreseaza tuturor femeilor care se regasesc in descrierea de mai sus, ajutandu-le sa iasa din tunelul distructiv in care se afla si sa gaseasca la capatul lui viata, aerul, lumina, bucuria, demnitatea si stima de sine. O carte despre importanta iubirii sanatoase si despre cum sa ne pretuim pe noi insine! Fragment din cartea "Femei bolnave din iubire" de Mariela Michelena "Eu inteleg lucrurile astfel: numeroase femei se daruiesc unei „iubiri bolnavicioase" nu doar „pentru" a putea avea copii, ci si „pentru ca" ele sunt capabile si dispuse sa-i aiba si sa se ocupe de ei. Sa explic: Noemi vorbeste despre un devotament total care face ca tot ce o intereseaza si ea insasi sa treaca pe plan secund. Singurul stadiu de viata pe care-l cunosc, in care este necesara o asemenea daruire de sine de la un om la altul, este cel matern, in timpul sarcinii si in primele luni de viata ale bebelusului; nu exista o daruire de sine mai mare decat sa-ti imparti propriul trup. In primele saptamani de viata ale bebelusului, starea de daruire neconditionata din timpul sarcinii nu se poate decat prelungi. Nou-nascutul este complet lipsit de aparare, iar dependenta sa este totala. Pentru a asigura supravietuirea unei fiinte atat de fragile, daruirea trebuie sa aiba aceeasi amploare; trebuie sa fie extrema. Mama trebuie sa uite de sine si de propriile nevoi pentru o perioada. In cartea mea Un ano para toda la vida, dedicata primului an din viata copilului, am comparat devotamentul matern cu o relatie amoroasa. Am spus, asadar, ca mama ajunge sa se indragosteasca nebuneste de bebelusul ei, sa uite de sine si de nevoile ei pentru a se ocupa de el neconditionat. Este vorba de aceasta capacitate pe care Winnicott (pediatru si psihanalist englez) a numit-o „preocupare materna primara". Daca bebelusul plange, mama uita sa manance si nu-i pasa daca petrece o noapte alba si daca bebelusul isi murdareste scutecele, plange si iar se murdareste. Ea il priveste captivata, el geme, nu adoarme, ea il priveste in continuare, el zambeste si... nu incape indoiala, este cea mai minunata fiinta de pe planeta!"