Ferenike

Ferenike are în centru o fată dintr-o lume de lângă un râu. Acolo, nimeni nu are voie să afle cât e ceasul. Ea poartă rochii pe ale căror tivuri sunt înscrise nume pe care și le-ar dori. Îi privește pe cei din jur atât cu ochii copilăriei, cât și cu cei de mai târziu.

Doina Ruști îmbină ficțiunea cu ceea ce pare desprins din propria viață. O casă, o moară și o fântână capătă sensuri dincolo de rostul lor zilnic. La fel se întâmplă cu pământul, apa și micile obiecte din jur. Povestea trece uneori în fantastic și se inspiră din mituri. Personajele poartă nume neobișnuite, iar scenele care revin readuc în prim-plan suferințe din trecut. Proza le dă acestor scene forța vizuală a filmului.

Ruști scrie romane și scenarii și este profesor universitar. Domeniul ei îmbină istoria culturală cu filmul. A fondat grupul Ficțiunea și predă scriere creativă la Universitatea din București. Romanele ei abordează adesea teme sociale, iar multe au apărut în traducere. A câștigat premiul pentru proză al Uniunii Scriitorilor din România în 2008. Academia Română i-a acordat premiul Ion Creangă în 2009.