Filosofia Culturii 3. Etica respectului fata de Viata - Albert Schweitzer

Cultura nu este literatura si arta - ci vointa de desavarsire spirituala si etica a societatii si a individului, a tuturor indivizilor. Orice alta cultura e incompleta. Chiar si cea greaca.
Filosofia actuala are ceva nelinistit, dezordonat, sfasiat, chinuit-complicat. Contraparte a muzicii actuale.
Daca vrei sa devii tu insuti, iesi din tine insuti.
Tot ce noi numim pacat este lipsa de veracitate sau lipsa de iubire. Acestea sunt cele doua pacate primordiale.
Intra adanc in tine insuti si adanc in lume, atunci il gasesti pe Dumnezeu.
Maretia omului sau a unei epoci consta fie in entuziasm, fie in profunzime. Dar lucrul cel mai inalt: profunzime si entuziasm laolalta. Multe se intalnesc pentru a-l abate de Ia sine insusi pe om. Grija pentru existenta il ia prizonier. Datorita excesului de ocupatie, in clipele in care se odihneste, el are nevoia de a se distrage si a uita de sine. Distractii i se ofera din toate partile. De tipariturile care-i ofera divertismente lipsite de spirit, el se foloseste atata, incat e mai mult o fiinta care citeste, decat una care traieste. In imagini care se repeta necontenit, primeste tot ceea ce se intampla undeva, chiar si cele lipsite de importanta, sfasiate si tocate, prezentate drept "actualitate mondiala" [...]
El nu mai are niciun camin sufletesc. De aceea el nici nu mai resimte drept ceva nefiresc faptul spiritual ca nu mai locuieste in sine insusi, ci este gazduit in gandurile poporului si ale asociatiilor carora le apartine. Din partea lor, acestia fac totul pentru a-l devia de la gandul ca ar putea fi altfel. (Introducere, Filosofia culturii - Etica respectului fata de Viata, Albert Schweitzer)