Filosofie și politică 1957-1962 ed. a II-a, cu adăugiri – Gh. Vlăduțescu

Probabil că și în istoria socială ca și în aceea a literaturii, împărțirea răstimpului dintre 1944 și 1989, într-o secvență de nici 4 ani (1944-1947) și în alta lungă (1947-1989) este operațională. Pentru aceea a filosofiei, cu siguranță. De luptă pentru putere, intervalul este extrem de agitat. Cum se spunea mai odinioară propagandistic, însă paradoxal, adevărat, fie și până la un punct, „în condițiile create de înaintarea Armatei Sovietice” (apoi de staționare), „Partidul Comunist Român” a trecut la „cucerirea puterii politice...” „de către clasa muncitoare, în alianță cu țărănimea și alte pături sociale interesate în progresul social”. Acesta era sloganul, în numele poporului, dar cum avea să se vadă nu prea târziu, începând cu 1948, an de „cotitură”, prin trecerea la „revoluția socia listă”, decretându-se naționalizarea „întreprin derilor industriale, miniere, bancare, de trans port și asigurări sociale” (11 iunie 1948), votându-se „Constituția R.P.R.” și legea pentru reforma învățământului (3 august), nu și în folo sul său. Chiar dacă „pentru prima oară în istoria României, ideologia socialistă a clasei muncitoare devenise ideologie de stat”, nu era însă și „domi nantă”. În „suprastructură”, „ideologia burgheză” avea încă „poziții puternice”. „Partidele burghezo-moșierești”, între 1944 și 1947, au avut „posibilitatea... să editeze nume roase ziare și publicații care serveau ca mijloace de propagandă a ideologiei burgheze”. De asemenea, mai ales în învățământul superior, „cea mai mare parte a corpului didactic, edu cată la școala concepției burgheze, preda în spiritul ideilor nemarxiste” (I. Bercu, Aspecte ale luptei ideologice în perioada de trecere de la revoluția burghezo-democratică la revoluția socialistă, în „Cercetări filosofice”, nr. 6/1957, p. 21-43). „Filosofia burgheză” (devenise deja burgheză) caracterizată prin „respingerea materialismului și condamnarea lui, considerarea metafizicii ca ultimă expresie a filosofiei, agnos ticismul și misticismul”, cu filosofii ei repre zentativi, „mai originali sau pretinși originali”: C. Rădulescu-Motru, Lucian Blaga, Ionel Gherea, P.P. Negulescu, Mircea Florian și alții era prezentă încă instituțional (Lucrețiu Pătrășcanu, Curente și tendințe în filosofia româ nească, Editura Politică, 1971, p. 86). Unii (Blaga, Florian, Anton Dumitriu) mai pre dau, C. Rădulescu-Motru era foarte activ la Academie, mulți mai publicau chiar cărți: C. Rădu lescu-Motru dădea la tipar comunicarea Morala personalismului energetic, P.P. Negulescu apărea cu ediția a II-a, mult adăugită a Filosofiei Renașterii (3 vol.), între 19451947, iar Mircea Florian cu Dialectica. Sistem și metodă de la Platon la Lenin și Ce este cunoștința (1947). Lucian Blaga tipărea Trilogia valorilor (1945) și multiplica (lito) două cursuri ținute la Facultatea de Litere și Filosofie din Cluj, Despre conștiința filosofică (1947), Aspecte antropologice (1948). Mai publicau Ion Biberi, Individualitate și destin (1945), Petru Comarnescu, Kalokagaton (1946), Anton Dumitriu, Curs de Istoria logicii (lito, 1948), Dimitrie Gusti, Curs de sociologie (lito, 1946), Sociologia militans (1946), Constantin Micu, Către o nouă filosofie a naturii (1946), Edgar Papu, Giordano Bruno (1947), Al. Posescu, Teoria logică a judecății (1946), Liviu Rusu, Logica frumosului (1946), Eugeniu Speranția, Sinteză de filosofia istoriei, muncii și culturii (1947), Tudor Vianu, Curs de estetică (lito, 1946 și 1947). „Bătălia”, așadar, nu fusese încă pierdută, deși, din cealaltă situare, era ca și câștigată. „Ideologia burgheză” „se baza pe faptul că mai avea rădăcini puternice în rândurile unei părți însemnate care era educată în acest spirit, se bizuia pe prejudecățile mistice ale unei părți a populației, pe faptul că existau câteva milioane de analfabeți cărora le era foarte greu accesibilă educația socialistă, conștientă etc.”. Și încă ceva: „Partidele burghe zo-moșierești reacționare au avut vreme îndelungată posibilitatea, între 1945-1947, să editeze numeroase ziare și publicații care serveau ca mijloace de propagare a ideologiei burgheze”.