Fragmente critice. Vol. 1: Scriitura taciturna si scriitura publica

Eugen Simion se întreabă cum răspunde un critic vieții publice. Articolele, eseurile și reflecțiile sale alcătuiesc jurnalul unui critic. El aduce gândurile personale în dezbaterea publică. Scrie despre o ruptură în lumea culturii. Pot criticii să rămână liberi de presiunile din afară? Pot ei să slujească operele literare potrivit criteriilor proprii acestora?

Acest prim volum se adresează cititorilor interesați de literatură și de dezbaterea culturală. El cercetează rolul și convingerile criticului. Bogdan Crețu vede o continuitate în opera lui Simion dinainte și de după 1990. Simion și-a păstrat metodele, temele și stilul. Alții au părăsit domeniul pentru a se dedica altor activități.

Simion s-a născut la Chiojdeanca, în Prahova, pe 25 mai 1933. A urmat școala la Ploiești. Apoi a studiat literatura la Universitatea din București. Tudor Vianu s-a numărat printre profesorii săi. I-a avut profesori și pe Alexandru Rosetti și Iorgu Iordan. În 1969, și-a obținut doctoratul sub îndrumarea lui Șerban Cioculescu. Și-a scris teza despre Eugen Lovinescu.

A predat, a scris cronici și a îngrijit texte pentru studiu. Între 1956 și 1962, a lucrat în colectivul Eminescu al Academiei Române. A început să scrie în presa literară în 1960. Timp de decenii, a publicat cronici în Gazeta literară și România literară. A predat la Universitatea din București. A devenit profesor universitar acolo în 1990. Între 1970 și 1973, a ținut cursuri și la Paris IV, Sorbona.

Simion a devenit membru al Academiei Române în 1991. În 1994, a devenit vicepreședintele acesteia. A fost președintele ei între 1998 și 2006. În 1999, a înființat Fundația Națională pentru Știință și Artă. A și condus-o. Acolo a lansat o colecție de clasici ai literaturii române. A publicat și reproduceri fidele ale manuscriselor lui Eminescu. Acestea au apărut în 38 de volume, între 2002 și 2009.

A condus Institutul G. Călinescu. Acolo a coordonat un dicționar al literaturii române în șapte volume. A scris peste 30 de volume de critică și istorie literară. Universități din țară și din străinătate i-au acordat titlul de doctor honoris causa. A fost și membru al unor academii din Franța, Danemarca, Grecia și Serbia.