Frunze de dor

Frunze de dor este primul roman al scriitorului și academicianului basarabean Ion Druță. A apărut în anul 1957, deși a fost terminat și prezentat pentru tipărire doi ani mai devreme. Romanul “Frunze de dor” cuprinde o perioadă scurtă din primavară pînă în toamna anului 1945, ultimile luni de război şi primele luni de pace. E un răstimp bogat în evenimente de importanţă cardinală pentru om şi pentru ţară: sfîrşitul războiului, întoarcerea la munca paşnică, cicatrizarea unor răni sufleteşti. Timpurile sînt grele dar viaţa şi tinereţea triunfă – tinerii de 16-17 ani muncesc în ogoare, trăiesc primele iubiri şi drame, dansează la club... îşi primesc viaţa. A avut parte de 12 (douăsprezece) ediții, mai multe decât ale oricărui scriitor din Basarabia. „Îmi amintesc cum odată, seara tîrziu, terminam de citit Frunze de dor. Cînd am aflat că Gheorghe s-a despărţit de Rusanda, şi a plecat nepetrecut, doar Domnica şi Scridon au venit la gară, am început să plîng în gura mare… Era pe la miezul nopţii. Am trezit toată casa. Ce s-a întîmplat?! Zic - Gheorghe s-a despărţit de Rusanda.” --Tatiana Cojocaru, Donduşeni „Druţă rîde şi plînge împreună cu eroii săi, el concepe viaţa ca o nesfîrşită sărbătoare. Pe acest concept e zidit totul.” -- Vasile Coroban „Acolo, în Moldova, toate au pornit de la Frunze de dor.” -- Eugeniu Coşeriu