G.

G. urmărește viața unui bărbat care nu simte că aparține vreunui loc. Tatăl său este un negustor bogat din Livorno. Mama sa este o tânără americană, amanta tatălui său. Cei doi îl concep în 1886, la patru ani după moartea lui Garibaldi. Verii mamei sale, Beatrice și Jocelyn, îl cresc în Anglia rurală. Familia lor nobilă și-a pierdut mare parte din avere.

Pe măsură ce crește, G. se simte înstrăinat de părinți. Devine un om de lume și un seducător. Vorbește mai multe limbi și caută plăcerile simțurilor. Își petrece timpul la Paris, Milano, Londra și Trieste. Privește cum se schimbă Europa înainte de Primul Război Mondial. Este martor la frământări politice și schimbări în viața socială. Noile tehnologii transformă și ele lumea din jurul lui. Totuși, rămâne detașat și refuză să se supună sorții. Caută libertatea, dar se trezește singur. Ajunge să se cunoască, însă se îndreaptă spre autodistrugere.

John Berger îmbină o poveste din trecut cu reflecții despre sex și dorință. Romanul explorează ce înseamnă să aparții unui loc. Personajul principal nu are rădăcini într-o singură națiune. Romanul a câștigat Premiul Booker în 1972. Berger a donat jumătate din banii premiului organizației Panterele Negre din Marea Britanie. Astfel, a protestat față de practicile comerciale ale sponsorului premiului, Booker McConnell.

Berger a scris romane, poezii, eseuri și piese de teatru, precum și critică de artă. Născut la Londra în 1926, și-a început cariera ca pictor. Și-a expus lucrările în galerii londoneze, apoi a devenit critic. Eseurile sale de mai târziu au abordat fotografia, arta, politica și memoria. A scris și povestiri pentru The Threepenny Review și The New Yorker. S-a stabilit în Franța în 1974 și a murit la 90 de ani.