Ganduri cazute pe om

„Si tocmai aceasta e problema:/nu am timp” scrie decisiv Iulian Mardar. Gandurile au cazut intr-adevar peste el inainte de vreme, inteleasa ca epuizare a timpului. Poet autentic, mizand pe idee chiar atunci cand jongleaza ludic cu vocabularul, autorul are acea gravitate care vine din constiinta autenticei mize a limbajului, a poeziei. Metafizica si social-morala. Imaginile au forta: locuri de munca trec dimineata tinand oameni in lant, genunchii au semne de rugaciune, „poetul se incepe acolo unde se termina cuvintele”, literele pleaca toamna odata cu pasarile calatoare, „viermii asteapta flamanzi caderea cortinei”, poetul „e condamnat la ani grei de realitate” s. a. m. d. Exista o melancolie profunda in toate poemele, unele de o simplitate percutanta (Despre bunicii mei, excelenta rezumare in ritual a vietii). Ironia aceasta, mascand tristeti profunde aminteste uneori de Sorescu (Daca I si II). „Cuvintele,/ nerusinat de libere,/ imi mangaie lipsa unor existente/ cu repetate lovituri/ de pumn”. Un poet puternic, pe care poezia il renaste in timp! - Christian Craciun