Gândurile cu vedere ale lui Nichita Stănescu

Cassian Maria Spiridon cercetează opera de început a lui Nichita Stănescu. El situează prima apariție în volum a poetului în 1959. În acel an, poeziile sale au apărut în Sub semnul revoluției. Volumul reunea creații ale mai multor scriitori. Studiul se adresează cititorilor interesați de Stănescu, dar și celor care cercetează trecutul literar al României.

Spiridon se sprijină pe un studiu al lui Daniel Dimitriu, din 1997, intitulat Nichita Stănescu. Geneza poemului. Stănescu figura în volum alături de scriitori din generația românească a anilor 1960. Printre ei se numărau Florența Albu, Cezar Baltag și Constanța Buzea. Au mai participat Anghel Dumbrăveanu și Romulus Vulpescu.

Stănescu a contribuit la volum cu patru poezii: Sirena lui Roaită, Cînd soarele viu… și Sfîrșit de iarnă în treizeci și trei. A patra era Dans pe tobe. Trei au reapărut în Sensul iubirii, în 1960. Doar Sfîrșit de iarnă în treizeci și trei nu a fost reluată.

Unele prezentări consideră volumul din 1960 drept prima sa apariție în volum. Unele dicționare susțin același lucru. Studiul contestă această interpretare.