Glosele anotimpurilor

Orice poezie e un zbucium! Un foc viu. Intre divinitate si poet exista poezia. Cand cititorul este dus de poezie in sferele divine, poetul va trai etern. Efemera este clipa traita in poezie! Intensitatea ei ravaseste si bucura sufletul. Asta isi doreste Glossele Anotimpurilor. Asta isi doreste autorul. Hranirea sufletului si innobilarea spiritului. Plutirea in lumina, cu ajutorul poeziei. Ruperea de cotidian si ratacirea prin sferele abstracte, care au de toate in ele; nebunie, imprevizibil, trairi de neinteles, zbucium, dragoste, suferinta, renastere, vifor, dorinte. Orice carte e o bucurie! Pacat ca nu mai avem timp de citit! Lumea devine, din ce in ce, de neinteles! Poate de aceea si poezia!