Goethe Faust si Roza-Cruce. Un studiu filozofic

Viorica Mavrodin (1905 -1985) a elaborat acest studiu in etape, in decursul ultimelor doua decenii de viata. Citind si recitind poemul Faust, autoarea intuise, dincolo de metaforele goetheene, un curent de gandire ce nu urma caile batute si acceptate. A identificat — intr-o prima faza — influente neoplatoniciene si mistice, alaturi de surprinzatoare asemanari cu viziunile teozofilor. Dar abia mai tarziu cand, printr-un fericit concurs de imprejurari, s-a putut documenta la Biblioteca Nationala din Paris si cand a cunoscut lucrarile lui Max Heindel (1865-1919), a descoperit paralelisme frapante intre cosmogonia rozicruciana si continutul de idei al poemului. E vorba de similitudini de substanta, vizand aspecte fundamentale si care, in plus, nu sunt sporadice, ocazionale, ci apar la tot pasul. Se poate afirma deci, fara riscul de a gresi, ca Goethe a fost rozicrucian si ca, in mod cert, a experimentat toate initierile descrise de Max Heindel, deoarece le recunoastem in parcursul evolutiv al personajului sau principal. Cartea de fata este rezultatul acestor cercetari si lumineaza intr-un mod inedit multe pasaje aparent enigmatice ale poemului goethean, oferind cititorilor de toate varstele si eventualilor traducatori sugestii de mare interes.