Gravitație

„ÎNGERUL CU FAȚA ARĂMIE mă privea așa cum stăteam între bărbații acestui oraș aceia ce-și înghițeau gândurile... eu nu știam că mă privește sau că în nopțile lui de insomnie stă cu un hublou în față și căuta cărările pe care-mi trăgeam după mine hainele de apă și sare dacă sunt trează / și asta se întâmplă tot mai des îl aud cântând: Ce mare este ochiul care ne privește Și ce-nghețat se-așterne-n calea noastră Nu vine nimeni să conteste Lucirea lui cea rece și albastră... cântecul ar fi continuat dacă nu ar fi ridicat aripile Îngerul cu fața arămie” - [Fragment din carte]