Gravuri pe obrazul clipei

Iata o carte cu totul aparte, in care Poetul pare ca se joaca tocmai pentru a se familiariza cu ceva infricosator precum Moartea; inventeaza cuvinte dulci precum dumbra, linare, iertuire, vrajnita, lutnic/ lutnica – poemele sale gatuite sunt adancate; e un rasfat al limbii careia ii cedeaza neconditionat…; inregistreaza cu o sfiala infinita dublata de o luciditate feroce mortile unora si altora – oameni dragi, animale nevinovate; insereaza momente revelatorii din copilaria ingropata in nisipurile Dobrogei... Subtile, infiorate, bine strunite liniile sale, inspirate, ingenioase, evocatoare – par a fi rupte dintr-o clipa gravida de intelesuri – o minunatie de carte! - Mircea Petean Fragment din volum: "VIII     Cantecul cucului, prevestitor, precum  privirea naindurator de semeata si porumbaca a  soimului. El m-a vestit si ca Moartea intrase deja in sora mea, Traianca. Ma privea incremenit si temator. N-a fost nevoie de alte cuvinte. Era ora vecerniei si toata lumea traia doar din firimiturile rugaciunii. ... XXIX    Toamna musca din zi, infometata ca o vietate speriata de Moarte. Lumina de miere incinsa imi aminteste ca toamna clujeana a fost cea  care m-a determinat, pana la urma, sa raman la Cluj. Am fost si sunt indragostit de toamnele Clujului meu. Candva, oare, si de Moarte? Este toamna pseudonimul Mortii? "