Hai că am reușit puștiule

Anthony Hopkins își amintește de anii grei ai tinereții. Scrie despre actorie și despre cum a scăpat de dependență. Memoriile sale acoperă peste șase decenii pe scenă și pe ecran. Își spune povestea vieții și explorează fragilitatea umană.

Hopkins a crescut în Port Talbot, un oraș siderurgic galez. Bărbații din jurul său disprețuiau semnele de slăbiciune. Ca elev, nu le inspira altora prea multă încredere în viitorul său. Ecranizarea din 1948 a piesei Hamlet i-a trezit dorința de a deveni actor.

Își amintește de începuturile sale la Academia Regală de Artă Dramatică. Laurence Olivier l-a îndrumat. Scrie și despre întâlnirile cu Richard Burton. I-a interpretat pe Hannibal Lecter și pe regele Lear. Tatăl său vorbea puțin și nu își arăta sentimentele. Hopkins explorează felul în care acest lucru i-a modelat jocul actoricesc.

Dependența i-a distrus prima căsnicie și aproape l-a ucis. Povestește cum a ajuns să nu mai bea de aproape cincizeci de ani. Momentele de singurătate îl fac să reflecteze la fragilitatea vieții. Se gândește și la ideea tatălui său despre un mare secret.

Printre filmele sale se numără Tăcerea mieilor și Rămășițele zilei. A jucat și în Thor și Tatăl. A câștigat două Oscaruri și patru premii BAFTA. A mai primit două premii Primetime Emmy și un premiu Laurence Olivier. Printre producțiile sale recente se numără Those About to Die. Are un rol în filmul despre familia Maserati pe care îl pregătește Bobby Moresco. Locuiește în Los Angeles cu soția sa, Stella.

Această ediție include fotografii personale ale autorului. Face parte din colecția Orion. Silvia Năstasie a tradus cartea din originalul englezesc, We Did Ok, Kid.