Halucinații

Oliver Sacks cercetează felul în care creierul ne face să percepem lucruri fără o sursă exterioară. Le putem auzi, vedea, mirosi sau simți. Aceste fenomene, numite halucinații, nu indică întotdeauna o boală mintală. Pierderea unui simț le poate provoca. La fel și drogurile, bolile sau leziunile. Chiar și durerile de cap și febra pot contribui la apariția lor.

Această carte de nonficțiune medicală pornește de la experiențele sale de viață. Ea se bazează și pe relatările pacienților săi. Sacks scrie pentru publicul larg despre numeroasele forme pe care le iau halucinațiile. El cercetează cum influențează ele viața oamenilor, nu doar ce simptome provoacă. Se întreabă și cum se adaptează mintea la pierdere.

Interesul său a apărut pe când era un tânăr medic în California anilor 1960. A cunoscut substanțele psihedelice atât prin consum propriu, cât și prin munca sa. Aceste substanțe au contribuit la conturarea interesului său. Și migrenele din tinerețe l-au îndemnat să studieze halucinațiile de-a lungul întregii vieți.

Sacks s-a născut la Londra, într-o familie de medici. A studiat medicina la Queen’s College din Oxford. S-a mutat la San Francisco la începutul anilor 1960. Din 1965, a locuit la New York. A predat neurologia la Albert Einstein College of Medicine. În practica sa, a căutat să ajute pacienții să trăiască cu boli ale nervilor și creierului. Prin scrierile sale, a făcut cunoscute publicului larg experiențe din această muncă.

Florin Oprina a tradus din engleză această a doua ediție. Cartea face parte dintr-o serie dedicată operei lui Sacks.