Homo Zappiens. Joc si invatare in epoca digitala

Lucrarea reprezintă o provocare cognitivă şi o căutare de repere viabile pentru învăţarea - formală şi non-formală din contemporaneitate. Autorii, doi experţi de la Universitatea Tehnologică din Delft, ne oferă un portret al tânărului din zilele noastre care este extrem de versat în mânuirea tehnologiei, fiind mai familiar cu ”ferestrele” calculatorului (Windows!) decât cu acelea ale propriei sale camere. Acest tânăr s-a obişnuit de mic să opereze cu fluxurile de informaţie discontinuă şi nu întâmpină nicio problemă să zapeze de la un canal la altul, filtrând cu atenţie datele relevante. De asemenea, nu are nicio reţinere să comunice pe mess cu mai mulţi prieteni simultan, să vorbească la telefon şi să butoneze la calculator concomitent. Copiii şi tinerii de azi reprezintă generaţia zappiens - ei folosesc cu dezinvoltură tehnologia pentru o varietate de scopuri şi prin intermediul acesteia îşi dezvoltă achiziţiile cognitive, prin imersiune, după modelul jocurilor pe calculator. Autorii reusesc să ne convingă că strategiile de învăţare descoperite de Homo Zappiens sunt valide şi valabile în epoca digitală, iar şcoala trebuie să se adapteze aspiraţiilor şi noului model cognitiv al actualităţii. Cum anume? Wim Veen si Ben Vrakking ne oferă câteva provocatoare soluţii de acomodare instituţională însoţite de o suită de exemple de bune practici de la şcoli ”noi” din Olanda. Desprinse parca din Second Life - dar cu atât mai adecvate pentru ”zappiens” - aceste practici de succes ne invită să reflectăm asupra unei perspective proaspete asupra conceptului deja anchilozat în limbă de lemn - centrarea pe elev. Cum reuşeşti să faci aşa ceva când, ca profesor, esti Homo Sapiens, iar elevul tău este eminamente Zappiens? Veen şi Vrakking ne oferă jaloane pentru această schimbare majoră de paradigmă.