Ideologia umanitară sau spectacolul alterității pierdute

Din cuprins: ◊ Vointa umanitara ca reprezentare ideologica; ◊ ONG-urile, actori ai globalizarii; ◊ Mondializare virtuala, excluziune reala; ◊ Negarea alteritatii; ◊ Globalizarea umanitara sau fictiunea alteritatii virtuale Fenomenul umanitar este rareori considerat o ideologie, desi comporta toate carac­teristicile acesteia. De cele mai multe ori, "umanitarul" devine un concept in sine, ca si cand a-l analiza, a-l critica, a-i demonta rotitele care il alcatuiesc ar fi ceva socant sau de negandit. Acest "umanitar", calificativ devenit substantiv, conform unei logici proprii unei ideologii dominante cunoscute, este abordat esentialmente din unghiul juridic, al drepturilor omului si dreptului international, din unghiul politic al gestiunii refugiatilor, al conflictelor, al ingerintei si, chiar mai frecvent, sub aspect moral, decat in termeni sociali si de dezvoltare, fara a mai vorbi de amestecul emotional mediatic ce mascheaza, mai degraba decat clarifica aceste fenomene.