Iluminarea si cunoasterea de sine. Fascinatia cautarii interioare

Aceasta inscriptie reliefata pe frontonul templului lui Apolo din Delfi a devenit principiul fundamental al filosofiei lui Socrate. Remarcam de altfel ca majoritatea religiilor si invataturilor antice ne indeamna catre aceeasi cunoastere fundamentala. „Cunoaste-te pe tine insuti!” s-a transformat intr-o maxima si un indemn de urmat pentru majoritatea oamenilor, fiecare urmandu-si propria cale. Ce inseamna sa ne cunoastem?  Ce suntem noi in realitate si ce este de (re)cunoscut referitor la fiinta noastra? Care este numitorul comun al tuturor actiunilor noastre? Care este aspiratia launtrica a fiecaruia dintre noi, pentru ce facem tot ce facem si care este natura adevaratei fericiri? Toata cautarea noastra se rezuma la un lucru foarte simplu: gasirea propriei identitati. Poate fi adevarata noastra identitate o stare, o manifestare sau o experienta? Toate acestea sunt trecatoare, astfel ca daca am fi fost una din ele, am fi disparut odata cu ea. Nimic din ceea ce este supus schimbarii, nimic din ceea ce apare si dispare nu poate constitui esenta noastra. Ceea ce suntem in realitate este permanent aici, percepand schimbarile, aparitiile si disparitiile experientelor si a obiectelor din ele.