Împăratul șovăitor. O biografie a lui Ioan Cantacuzino, împărat bizantin și monah (cca. 1295-1383)

Împăratul șovăitor. O biografie a lui Ioan Cantacuzino, împărat bizantin și monah (cca. 1295-1383)O personalitate polivalentă – militar, savant, om de stat, teolog, împărat și monah –, Cantacuzino se evidențiază drept singurul împărat bizantin care a consemnat evenimentele din timpul propriei domnii. Memoriile ori autobiografia sa constituie una dintre cele mai interesante și rafinate dintre numeroasele tratate de istorie bizantină. El a abdicat în anul 1354, petrecându-și ultimii 30 de ani ai îndelungatei sale vieți, ca monah, scriitor și eminență cenușie din spatele tronului pe care îl ocupase vremelnic. Putem afirma că influența sa, ca monah și teolog, a fost mai durabilă și mai benefică decât cea exercitată ca împărat și mirean.În limba engleză nu i s-a consacrat nicio biografie, în limba franceză cunoaște o expunere interesantă, publicată în 1845, care reprezintă însă mai degrabă o critică și o evaluare istorică ale propriilor sale memorii, iar în limba germană este prezentată o analiză serioasă a structurii societății în care a trăit. […]Scopul acestei lucrări nu este de a prezenta o istorie socială și politică a Imperiului Bizantin din secolul al XIV-lea. Aceasta este o simplă biografie a unei mari personalități, îndelung blamate, a unui supraviețuitor neînțeles, care a încercat, ca împărat, să influențeze cursul evenimentelor din secolul său.Fantoma lui Ioan Cantacuzino mă bântuie cam de treizeci de ani, căci ideea de a-i alcătui biografia mi-a încolțit în minte în anul 1964, atunci când am fost Visiting Fellow la Dumbarton Oaks, din Washington D.C. Am descoperit cu stupoare că nu existau deloc informații despre tatăl său și foarte puține despre istoria familiei sale. Cercetările pe care le-am întreprins cu privire la aceste chestiuni au mers mult mai departe de intențiile mele inițiale, concretizându-se în alcătuirea unui studiu genealogic și prosopografic asupra tuturor membrilor cunoscuți ai familiei bizantine a Cantacuzinilor până în jurul anului 1460.În mod firesc, personalitatea tratată cel mai pe larg în această lucrare este cea a lui Ioan Cantacuzino, fără însă a depăși cronologia sa propriu-zisă. Această carte are scopul de a întregi simplele evenimente și de a prezenta unele ipoteze cu privire atât la caracterul omului, cât și asupra realizărilor și eșecurilor sale.Donald M. Nicol