In cautarea unui destin

Australia, 1946. Sase sute cincizeci de mirese pleaca in Anglia pentru a-i intalni pe barbatii cu care s-au casatorit in timpul razboiului. Dar in locul vasului de croaziera luxos la care se asteptau, se trezesc la bordul unui portavion, alaturi de o mie de barbati. Pe puntile arse de soare, vechile iubiri si promisiunile trecute devin amintiri indepartate, iar tensiunea ajunge la limita, pe masura ce miresele si sotii lor revin asupra hotararilor luate. Iar pentru una dintre mirese, Frances Mackenzie, devine curand clar ca uneori calatoria este mai importanta decat destinatia. Fragment:    Prima data cand am revazut-o, parca m-a trasnit ceva.    Auzisem expresia asta de o mie de ori, dar pana atunci nu-i intelesesem niciodata adevaratul sens: a existat o intarziere, in care memoria mea si-a luat ragazul de a face legatura cu ceea ce-mi vedeau ochii, dupa care a urmat un soc fizic ce mi-a strabatut trupul, de parca tocmai as fi primit o mare lovitura.   Nu sunt genul de om care sa se aprindii peste masura. Nu-mi infrumusetez cuvintele. Dar pot spune cu sinceritate ca momentul acela m-a lasat fara suflare.    Nu ma asteptasem s-o mai vad vreodata. Nu intr-un asemenea loc. 0 ingropasem de multa vreme in cine stie ce cotlon ascuns al mintii mele. Nu doar pe ea in sine, ci si tot ceea ce insemnase pentru mine. Toate intamplarile prin care ma silise sa trec. Caci abia dupa trecerea timpului, a unei vesnicii, am inteles ce-mi facuse. Am inteles ca, in nenum arate feluri, ea a fost cel mai bun si cel mai rau lucru care mi s-a intamplat vreodata.   Insa n-am trait doar socul prezentei ei fizice. Ci si durerea. Presupun ca, in amintirea mea, ea exista numai asa cum fusese pe vremuri, cu multi ani in urma. S-o vad in starea ei actuala, inconjurata de toti oamenii aceia, aratand atat de batrana, atat de umilita... nu ma puteam gandi decat ca nu se afla in locul potrivit pentru ea. Sufeream pentru ca ceva atat de frumos, de magnific chiar, fusese redus la...     Nu stiu. Poate ca nu e tocmai corect. Nici unul dintre noi nu e nemuritor, nu-i asa?