Ȋntinde mâna, Tiberiu

Tiberiu încearcă să înțeleagă diferitele euri în care s-a transformat. Familia îi spune Tibi. Băieții din orașul lui îl batjocoresc pentru greutatea sa. Lucrează în București, ca autor de texte publicitare. Acolo vrea ca lumea să-i spună Tiberiu. Povestea lui se întinde din 1990 până în 2020. Urmărește rănile tinereții, speranțele vieții adulte, iubirea și despărțirile.

Horea Sibișteanu spune această poveste a maturizării prin scene legate între ele. Ele nu urmează firul cronologic. Scene din viața adultă în București se împletesc cu amintiri din tinerețe. Printre locurile evocate se numără cârciumi și blocuri construite între războaie. Întâlnim băieți din oraș, escorte masculine și femei profund credincioase. O femeie spală bani. Tanti Odette pare încremenită într-o fotografie.

Romanul arată cum bărbații se pot simți slabi sau vulnerabili. Explorează sexul și teama de a fi diferit. Se întreabă cum etichetele și prejudecățile ne modelează felul în care ne percepem. Tiberiu caută iubirea și vrea ca ceilalți să-l accepte. Învață totodată să-și accepte propriile euri. Rănile adânci, sentimentul împlinirii, moartea și viața îi modelează căutarea.

Cartea se adresează cititorilor de ficțiune despre identitate și maturizare. Sibișteanu folosește o proză sobră și detalii fără ocolișuri. Trece dintr-un timp și dintr-un loc în altul. Pune inocența alături de straniu, urât și absurd. Cartea face parte din colecția de ficțiune n’autor.