Intoarcerea lui Sherlock Holmes. Volumul I

Publicand aceste scurte schite bazate pe numeroasele cazuri in care harurile neobisnuite ale tovarasului meu ne-au facut spectatori si, eventual, actori in vreo drama stranie, este firesc sa starui mai mult asupra succeselor, decat asupra esecurilor lui. Si asta nu atat de dragul reputatiei lui – pentru ca, intr-adevar, atunci cand ajungea la capatul puterilor, energia si priceperea lui erau cele mai admirabile – ci pentru ca acolo unde el dadea gres se intampla prea des ca nimeni altcineva sa nu reuseasca, si astfel povestirea ar fi ramas pentru totdeauna fara incheiere. Din cand in cand, totusi, se intampla ca si in cazul in care el dadea gres, adevarul sa fie descoperit. Am notitele a catorva cazuri de felul acesta; Aventura Ritualului Musgrave si cea pe care sunt pe cale sa o povestesc sunt cele doua care au cele mai interesante caracteristici.)Sherlock Holmes era un om care rareori facea miscare de dragul miscarii. Putini oameni erau capabili de un efort muscular mai mare, iar el era fara indoiala unul dintre cei mai buni boxeri la categoria lui din cati am vazut; dar el privea efortul fizic fara scop ca pe o risipa de energie si rareori se misca, cu exceptia cazurilor cand exista un scop profesional care trebuia atins. Atunci el era absolut neobosit. Faptul ca se pastra in forma in asemenea imprejurari este remarcabil, dar dieta lui era de obicei una dintre cele mai moderate, iar obiceiurile lui erau simple, pana la austere. Cu exceptia folosului ocazional de cocaina, nu avea vicii si apela la drog numai ca un protest impotriva monotoniei existentei atunci cand cazurile erau rare si ziarele neinteresante.