Intr-o zi, un caine

Caroline Lamarche (n. 1955, Liege) se numara printre cele mai puternice voci din literatura belgiana contemporana. Dupa o copilarie timpurie petrecuta in nordul Spaniei, locuieste in regiunea pariziana pana la bacalaureat. Studii de secretariat la Paris, apoi de filologie romana la Universitatea din Liège. Un jurnal de vise tinut secret. Casatorindu-se, petrece un an in Nigeria, unde preda franceza. Stabilita la periferia Bruxelles-ului, dupa ce activeaza o vreme ca secretara bilingva incepe sa publice, la inceputul anilor ‘90, in diverse genuri: poezie, roman, proza scurta, fictiuni radiofonice si texte pentru scena. Membra, din 2014, a Academiei Regale de Limba si Literatura Franceza din Belgia. In 2019, culegerea sa Nous sommes a la lisiere (Suntem la marginea padurii, Gallimard) a fost distinsa cu premiul Goncourt pentru nuvela, iar in 2020 Fédération Wallonie-Bruxelles a premiat-o pentru ansamblul operei. Laureat cu premiul Victor Rossel, cel mai prestigios premiu literar belgian, al doilea roman semnat de Caroline Lamarche pare genul de volum pe care l-ar scrie un autor de proza scurta: sase capitole avand ca pretext un patruped gonind pe autostrada – episod la origine visat –, fiecare dintre ele putand functiona si de sine statator. Povestirile relatate ii vorbesc fiecaruia dintre noi, insa impresia de simplitate este inselatoare: daca privim mai indeaproape, recunoastem o tesatura fina de cuvinte ce are subtilitatea unei broderii. Sase personaje in cautarea unui caine, care abia asteapta sa fie descoperite.