Invitatie la ritual

Inainte de orice, volumul Invitatie la ritual frapeaza realmente prin jocul cuvintelor. Cred ca in peste 90% dintre cele 49 de poeme intalnim aceasta jonglerie stilistica aflata la limita artificialitatii. Realizate intr-o gama variata, de la simpla compunere de cuvinte (primul cant din Reauavestire) si pana la inventarea unora noi (centrifugim, nasterea prin cézanniana) sau alaturarea lor paradoxala (deformata corect, clarnevazatorul ochi, al foamei nou-nebotezate), aceste calambururi par cand urmarea mestesugului brut al unui jucator de scrabble impatimit (omizi somnivore, spectre umbreliforme se intretaierarhic), cand a finetii unui tesator lingvist (M-am saturat de pacea tesuta la razboaie; obisnuiam sa naufragiem vis-à-vis de vis; Apa Sambetei cum coboara din Vinerea Seaca). Restul e traire. Si munca. Si, de ce nu, ras. Fiindca este absolut necesar sa radem/ cat asteptam in anticamera mortii/ sa fim stampilati cu zodia plangerii. Maria Nicula