Invocarea Luminii

Invocarea luminii este partea a treia din seria Culorile Magiei Bestseller The New York Times Intunericul impresoara Imperiul Maresh, iar cele patru Londre sunt intr-un echilibru al puterii tot mai precar. Kell, presupus ultimul antari, sovaie intre partile fata de care trebuie sa ramana loial. Lila Bard a supravietuit si a inflorit de pe urma Jocurilor Elementelor. Dar trebuie sa invete sa-si controleze puterile magice, inainte sa si le consume de tot. Capitanul Alucard Emery strange un echipaj si incearca imposibilul, intr-o cursa contra cronometru. Redefineste genul epic! - Publishers Weekly Pariuri disperate, puteri magice in inclestari pe viata si pe moarte si sacrificii care te tin cu sufletul la gura. - Kirkus Reviews Ultimii zece ani au fost foarte generosi cu literatura fantasy. Scriitori consacrati si debutanti au publicat serii care au dat noi forme genului, explorandu-l, rafinandu-l. Sunt insa convins ca oricine ar alcatui o lista cu cele mai importante zece lucrari fantasy ale ultimei decade, nu ar rata includerea in acest top a seriei Culorile Magiei. - Marian Coman, redactor-sef Armada Traducere din limba engleza de Cristina Jinga. Fragment din cartea "Invocarea luminii. Seria Culorile Magiei Vol.3" de V. E. Schwab: "Nu era blanda acea imbratisare. Regele se tinea de Kell de parc-ar fi fost singura constructie de piatra din mijlocul unei furtuni violente. Il strangea atat de tare, incat pe Kell il durea, dar nu se feri. Cand, in sfarsit, Maxim se retrase, luand-o si pe Emira cu el, Kell se apropie de patul fratelui sau. De Rhy. Puse o mana pe pieptul fratelui sau, doar ca sa-i simta bataia inimii. Si o simti, ferma, incredibila, si cand propria inima in sfarsit incepu sa isi domoleasca bataile, o simti din nou pea lui Rhy sub coastele lui, cuibarita langa a lui, un ecou, inca indepartat, dar venind mai aproape cu fiecare bataie. Fratele lui Kell nu arata ca un om in pragul mortii. Culoarea inflorise in obrajii lui Rhy, parul care-i acoperea fruntea era lucios, negru si bogat, in contrast cu pernele umede de sudoare si cearsafurile mototolite care vorbeau despre suferinta, despre zbucium. Kell isi lasa capul in jos si isi lipi buzele de fruntea lui Rhy, dorindu-si sa se trezeasca si si faci niste glume despre domnite la ananghie sau vraji si saruturi magice. Dar printul nu se misca. Pleoapele lui nu se zbatura. Pulsul nu i se ridica. Kell stranse usor umarul fratelui sau, dar pringul tot nu se trezi si l-ar fi zgaltait, daca Tieren nu l-ar fi luat pe Kell de incheietura, dandu-i mana la o parte. - Ai rabdare, zise bland Aven Essen. Kell inghiti in sec si intoarse capul spre camera, dintr-odata constient de cat linigte era, in pofida prezentei regelui si a reginei, si a auditoriului din ce in ce mai mare de preoti si gardieni, inclusiv Tieren si Hastra, cel din urma imbracat in haine obisnuite acum. Lila se tinea deoparte, in prag, palida de epuizare si de usurare. Jar intr-un colt, Alucard Emery, ai carui ochi injectati fi faceau irisurile intunecate ca furtuna de un albastru ca de asfintit."