Istoria credinţelor şi ideilor religioase. Vol. III: De la Mahomed la epoca Reformelor

Mircea Eliade urmărește istoria credinței creștine în acest al treilea volum. Pornește de la Sfântul Augustin și ajunge până la Iluminism. Prezintă și ascensiunea islamului. Cercetează mistica iudaică, creștină și musulmană. Aceste credințe caută o trăire nemijlocită a divinului.

Cartea este o istorie a religiilor din culturi diferite. Se adresează cititorilor interesați de aceste credințe diverse. Volumul precedent începea prezentarea istoriei credinței creștine. Acesta o continuă.

Unele capitole tratează vechile credințe turco-mongole. Altele se ocupă de credințele fino-ugrice și balto-slave. Își găsesc locul aici și religiile Tibetului. Eliade analizează bisericile creștine dinaintea crizei iconoclaste. Acest conflict privind imaginile sacre s-a întins de-a lungul secolelor al VIII-lea și al IX-lea. Urmărește apoi istoria catolicismului occidental. Relatarea acoperă perioada de la Carol cel Mare la Gioacchino da Fiore.

Alte capitole tratează viața lui Mahomed și expansiunea islamului. Ele explorează gândirea musulmană despre Dumnezeu și mistica musulmană. Prezentarea iudaismului începe cu revolta lui Bar-Kokhba. Ea continuă până la hasidism.

Părțile ulterioare urmăresc mișcările religioase din Europa. Pornesc din Evul Mediu târziu și se apropie de Reformă. Eliade studiază și magia, precum și tradițiile hermetice. Le analizează înainte și după Reforme. Tratează totodată erezia, riturile populare și credințele ezoterice.

Eliade se întreabă cum au apărut zeii și riturile. Cercetează și ce însemnau acestea. Caută rădăcinile comune ale credințelor. Păstrează însă în vedere diversitatea formelor lor.

Eliade a fost scriitor și istoric al religiilor. A studiat sanscrita și gândirea hindusă la Calcutta. A obținut la București un doctorat cu o teză despre yoga. Mai târziu, a predat la Universitatea din Chicago.