Istoria norilor

Autoportret

Lucrez
la un autoportret
în fiece dimineață.
Mai am de pus
tușele de lut,
seninul din gheață
și niște cuvinte
cu suflet de stâncă,
cu trupul de stâncă
pe care le-oi împleti
(printre clipe)
în liniștea
cea mai
adâncă

Un Nicu Leahu patetic, ca orice om al cetății îngrijorat de ceea ce va lăsa generația lui moștenire urmașilor. Un Nicu Leahu nostalgic aed al plaiurilor basarabene pline de urmele, semnele și oasele părințior, moșilor și strămoșilor. Un Nicu Leahu ironic comentator al isprăvilor literare ale congenerilor, al osârdiei criticaștrilor, dar și al aplicațiunii ipocriților săi eventuali cititori. Un Nicu Leahu spornic, oximoronic, neîntrecut lăudător al unora dintre cele mai devotate Doamne ale literelor române. Un Nicu Leahu hâtru, care stoarce un umor păstos din strugurii graiului moldovenesc. Un Nicu Leahu neînfricat luptător pe câmpul minat unde se poartă, cu atâta arțag!, războaiele poeziei. Un Nicu Leahu dezlănțuit. Dar ce spun eu aici? Citiți-l, comentați-l, prețuiți-l, bucurați-vă de năzdrăvăniile sale poeticești scrise într-o limbă română în zi de sărbătoare! - Mircea Petean